picatura de roua...

Mi-am luat sufletul la plimbare si m-am prefacut ca te am langa mine.

 Si tu te-ai prefacut ca ma iubesti.

Asa ca ne-am prefacut ca traim.

Ne-am cautat printre stele si ne-am regasit intr-o picatura.

 Ne-am divizat, ne-am uscat si evaporat 

pentru ca mai tarziu sa ne regasim din nou intr-un nor. 

Din care ne-am rupt sa plutim catre pamant.

 L-am imbratisat si ne-am scurs intr-un sarut ce ne-a aruncat in infern.

Dar era infernul nostru.

 Unde am ars contopitit pana la cenusa.

 Din care a trebuit sa ma ridic si sa te caut din nou.

Te-am cautat la Apus

 pentru ca acolo am reusit sa imi gasesc gandurile,trairile, nemurirea…

Dar tu ai ales Inceputul si te-ai ascuns intr-o picatura de roua

 pe o frunza tanara,

 in soarele diminetii.

 

“Fotosinteza placuta!” ti-am urat si am fugit sa ma caut printre astri…

De unde am privit inapoi ta tine.

Te-ai ascuns dupa Luna cand eu eram deja printre Stele!

 Iar Soarele radea de mine.

 

...Pentru ca el iti aratase umbra!

Gregory Hill