Fragmente din noi imbatranesc. Marginile noastre nu sunt fara sfarsit.
Capitole din noi se incheie, iar unele sunt irepetabile. Sunt poate bucati din noi care, la o vreme, nu mai pot fi panzele groase care intaresc forturile ce ne apara. De furia celor care fac eforturi sa tina sabii in mana, habar n-avand de ce.
De aceea si pentru multe altele, eu vreau sa fac cunostinta cu ramasitele tale, care, in prinsoare, in lanturi sau in ghene se aduna in vlastare si-o iau de la capat, nemaiavand de implinit o datorie.
Vreau sa stau in genunchi si sa strang in palme vestigii, asa cum atenti, oamenii strang firimituri de pe podele si nu scapa nici una inapoi, pe jos.
Nu-mi pasa daca esti rezultatul unei scaderi, daca cineva a calculat gresit, daca s-a pierdut un pariu, daca esti o mostenire sau o simpla surpriza.
Pentru ca, dupa ce primim lectia statului in picioare, intotdeauna invatam despre mersul inainte.
Pentru ca, dupa ce facem pasi in fata, intotdeauna invatam despre sensul unui drum.
Si apoi, de ce, pentru cine si mai ales cum merita sa o luam de la capat ca niste nou-nascuti fragili, care se tem de tot ce n-au aflat.
O luam de capat, pentru ca suntem pedepsiti sa credem vesnic ca sunt cai care merita explorate.
O luam de la capat fiindca avem dreptul de a zambi si atunci cand nu privim in urma.
O luam de la capat, nu pentru a primi inapoi ce am pierdut, ci pentru a ne reinventa.
O luam de la capat pentru ca iubim nebuneste tot ce simtim ca ne iubeste si pentru ca, intr-o dimineata ne saturam sa consultam dictionare paralele.
O luam de la capat si cand ne simtim vagi si indecisi, cand intamplarile ne dau erori, cand suntem singuri si inzestrati cu mai multa minte decat suflet.
O luam de la capat pentru a ne reocupa golurile, o luam de la capat topind acadele pe strada si uitandu-ne cum ne sta parul in vitrine.
O luam de la capat prin ploi reci, fara acoperire, o luam de la capat in frig si dezbracati, o luam de capat periculos si dedicati.
O luam de la capat pentru ca, din fericire, exista persoane care ne platesc facturile sufletului si ne repornesc.
O luam de la capat, pentru ca nu suntem imuni recuceririlor, pentru ca avem destul material pamantesc si trupesc sa ne retransmitem verticali si fara puncte de reper, adevarului cumsecade.
O luam de la capat, pentru ca nu suntem atat de orbi incat sa nu vedem ca nimeni nu poate zbura cu o singura aripa.
O luam de capat si nu o singura data si atunci cand, in mod legitim, nu ramanem cu nimic, cand, destinul ne imputerniceste sa ne socotim prezenti in vietile altora ca noi, care numara absente. O luam de la capat pentru ca, uneori, nimeni nu ne mai primeste inapoi ca pe o prioritate.
Si, pentru ca, sunt oameni care ne vor ca pe-o traditie in viata lor.
Ca si mine, o iei de la capat in linie dreapta si fara ocol, dar nu de dragul unei recunoasteri oarecare.
O iei de la capat, pentru ca nervos sau dezamagit, grabit sau descurajat, abatut sau foarte direct, stii bine ca, aproape de-o statie, cineva a tras pe dreapta toate autobuzele pentru ca il ultimul, sa-ti opreasca-un scaun.
Si nu doar pentru a te vedea, ci pentru a-ti spune, „Buna dimineata, aici e locul tau!"
de Andreea Caprescu
