MOARE CATE PUTIN

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,

urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;

cine nu-si schimba existenta;

cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamneii pe care-i cunoste.

 

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

 

Moare cate putin cine evita pasiunea,

cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca

oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

 

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;

cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;

cine nu-si permite macar odata in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

 

Moare cate putin cine nu calatoreste;

cine nu citeste;

cine nu asculta muzica;

cine nu cauta harul din el insusi.

 

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;

cine nu se lasa ajutat.

 

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila

si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

 

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l incepe

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras

si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

 

Evitam moartea putin cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca

"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

 

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

TOTUL DEPINDE DE CUM O TRAIM....

 

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varsteai tale.

 

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubite

Daca va fi sa doresti sa fi fericit, doreste-ti asta in fiecare zi...

 

  de  Pablo Neruda

 

Fericirea...

Intr-o zi Fericirea a hotarat sa se plimbe prin padure, intamplator a cazut intr-o groapa si a inceput sa planga. Pe alaturi trecea un om, Fericirea l-a auzit si a inceput sa-l strige:
- Om bun! Scoate-ma de aici.
- Ce-mi dai pentru asta? a intrebat omul.
- Ce vrei? l-a intrebat Fericirea.
- Vreau o casa mare si scumpa, cu vederea la mare.
I-a dat Fericirea omului o casa. Acesta s-a bucurat foarte mult, a alergat spre casa si a uitat de Fericire. Fericirea a stat in continuare in groapa. A inceput sa planga si mai tare. Alt om a trecut pe langa ea
- Om bun! Scoate-ma de aici.
- Ce-mi dai pentru asta? a intrebat omul.
- Ce vrei? l-a intrebat Fericirea.
- Vreau o multime de masini scumpe, de diferite marci.
Fericirea i-a dat omului ce a cerut, acesta s-a bucurat mult si a fugit spre masinile sale uitand de Fericire. Acesta a inceput sa planga in continuare ramanand fara nici o speranta.
Dintr-o data a auzit un al treilea om trecand pe langa dansa si ea i-a strigat:
- Om bun! Scoate-ma de aici.
Omul a scos din groapa fericirea si a plecat mai departe. Fericirea bucurandu-se, a alergat dupa omul care a salvat-o.
- Omule stai! Ce vrei pentru faptul ca m-ai ajutat?
- Nu am nevoie de nimic. i-a raspuns omul.
Astfel a mers Fericirea cu omul dat, tinand acelasi pas cu el, pentru totdeauna.